Închinarea un ghiveci - dr. Peter Masters
CUPRINS
1 Inchinarea - un ghiveci
2. Trei principii incalcate
I. Inchinare spirituala sau estetica?
3. II -- Inchinare rationala sau extatica?
4. III -- Inchinare sacra sau profana?
5. Sa-L lasam pe Domnul sa defineasca inchinarea
6. Fanfara, instrumente cu coarda si de percutie?
7. Servicii de inchinare in Biblie
8. Ce s-a intamplat in realitate la Corint?
9. De ce sa ridici mainile?
10. Cand s-au nascut cantarile
11. Sapte criterii pentru o cantare vrednica
12. Un dar foarte rar
13. Reverenta incepe in locul inchinarii
14. Trei batalii pentru duhul miscarii evanghelice
Anexa: Reguli practice penrtu rugaciunea publica
Fragmente din carte se pot gasi si acesând linkurile de mai jos:
Capitolele 1,2,3,4 :Închinarea un ghiveci
Captolul 6 : Fanfare, instrumente cu coarde si percuţie
-Adevărul despre instrumentele folosite în Vechiul Testament ,instrumente permise şi instrumente interzise în închinarea în Casa Domnului:
https://muzicacrestinanet.wordpress.com/fanfare-percutie/
____________________________________________________________________________
Despre Involuţie şi Închinare
Edgar Winter’s “Worship Evolution” perfectly reflects the decline
from pure living to a false spirituality based on the need to satisfy
selfish intentions.
The church is kidding itself if it thinks the modern Christianised
Glastonbury effect is the key to hallowing His name...............Ieremia 7:16,18, 19
"Evoluţia
închinării" a lui Edgar Winter refectă perfect declinul de la trăirea
pură către o falsă spiritualitate bazată pe nevoia satisfacerii
intenţiilor egoiste..
Biserica
glumeşte ea însasi dacă gândeşte că efectul farmecului creştinismului
modern este cheia pentru înălţarea, sfinţirea numelui Său....Ieremia 7:
16,18,19
http://www.reverand-disaffected.co.uk/tag/worship/
https://edgarwinter.wordpress.com/2013/06/26/the-worship-evolution-by-edgar-winter/
___________________________________________________________________________________
“Duh Sfânt Muzică sfântă “de Richard Taddeucci
… ………………………….
Eroarea şi confuzia care cuprind lumea muzicii “creştine”
contemporane ar putea fi mult corectate dacă s-ar lua aminte la lecţiile
Scripturii. Aceasta spune că “Şi tot ce a fost scris mai înainte, a
fost scris pentru învăţătura noastră” (Rom. 15:4) şi“ca să ne slujească
nouă drept pilde” (1Cor.10:6). De aceea, toţi cântăreţii şi muzicienii
ar face bine să studieze cu atenţie exemplul leviţilor.
La polul opus, israeliţii apostaţi din vremea lui Ieroboam al doilea, înfiinţându şi propriul sistem de închinare în răzvrătire faţă de
poruncile lui Dumnezeu, nu erau sfinţi înaintea Domnului. Şi pentru că
ei nu erau oameni ai Cuvântului, ei nu puteau profeţi poporului prin
cântările lor, iar acompaniamentul muzical făcut de instrumentele lor a
fost considerat de Dumnezeu ca fiind nimic altceva decâc zgomot.
Deşi ei au presupus că muzica lor era primită, Domnul a declarat ferm prin profetul Amos că El vedea lucrurile exact pe invers.
“Eu urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre…Depărtează de Mine vuietul cântecelor tale; nu pot asculta sunetul
alăutelor tale. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David
în instrumentele de muzică”
(Amos 5:21, 23; 6:)
Mulţi dintre muzicienii şi cântăreţii de astăzi se înşeală la fel,
pentru că urmează aceleaşi presupuneri false pe care le au avut şi
predecesorii lor apostaţi.
Unul dintre lucrurile specifice pe care Domnul spune că le urăşte
este omul care stârneşte certuri. O astfel de persoană este descrisă mai
apoi de Duhul Sfânt astfel: “omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu
neadevărul în gură…Răutatea esteîn inima lui, urzeşte lucrurile rele
într-una, şi stârneşte certuri” (Prov.6:12, 14)
Seamănă ceartă acela care cântă muzica într-un ritm zgomotos,
practică ce şi-a făcut locul şi în ‘versiunile noi’ ale imnurilor
tradiţionale. Seamănă discordie acela care insistă că muzica ritmată
îşi are locul în Trupul lui Hristos, când este clar că Domnul nu Îşi
conduce astfel poporul.
………………………………………………………………………………………………………..........................
In toate formele ei senzuale, fie că este exprimată ca muzică folk,
clasică, ragtime, swing, jazz, country, rhythm şi blues, rock, rap,
electronică, sau orice altă formă, muzica va manifesta o atracţie
mortală pentru urechile lesne ascultătoare. Şi, pe nesimţite, această
muzică va deveni o forţă în a-i atrage pe ascultătorii ei şi în a-i face
produsul acestei lumi. Cu siguranţă că ceea ce Duhul a spus în ce
priveşte înţelepciunea lumească, poate fi spus şi în ce priveşte muzica
lumească, anume că “nu vine de sus, ci este pământească, firească,
drăcească” (Iacov 3:15).
Atunci când Biserica alege să fie ‘contemporană’ în loc să fie
sfântă şi când îmbrăţişează anumite lucruri care sunt contradicţii
evidente cu adevărul Scripturii, cum ar fi muzica ‘rock creştină’(si nu numai) ea
deschide astfel larg porţile lumescului să intre în Biserică. De
asemenea, cei care promovează aceste lucruri în orice fel îşi au partea
lor de vină. Odată cu muzica vin şi ideile acesteia, stilul de viaţă şi
moda promovate de ea. Adunările devin astfel centre de distracţie,
grupurile de tineri devin localuri pentru cei în căutare de plăceri, iar
posturile de radio şi televiziune devin nişte copii ‘creştine’ pentru
posturile din lume, menţinânde -se în viaţă prin reclame lumeşti şi
scheme de marketing similare. În mod tragic, o lume care are nevoie de
adevăr ajunge să nu fie mai mult decât o piaţă, care trebuie apoi să fie
abordată într-un anume fel, ca ea să “cumpere” ce vrem noi. Mai mult,
puterea de cumpărare de la fiecare potenţial “contributor” devine
imediat un factor necesar pentru a menţine “lucrurile în funcţiune”.
Astfel, ciclul distructiv continuă. Lumea inundă Biserica, nu în
căutarea Celui Sfânt şi a adevărului, ci în căutarea ‘dumnezeului’ care
le-a fost vândut, un dumnezeu care poate fi cu uşurinţă abordat în
aceeaşi manieră în care sunt abordaţi dumnezeii păgâni ai acestei lumi
.Când El ne învaţă sensul dragostei în adevăr, noi vom şti cum să fim
mai preocupaţi de binele fratelui nostru decât de “drepturile” noastre
în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Dacă noi credem că avem un drept să ne bucurăm de un anume gen de
muzică (sau orice alt lucru pământesc) şi descoperim că muzica noastră
îl întristează pe fratele nostru, vom renunţa cu plăcere la acel lucru,
ştiind că a face altfel ar însemna că noi nu mai “umblăm în dragoste”.
Creştinii născuţi din nou mai sunt denumiţi şi făpturi noi, conform
Scripturii,pentru că“cele vechi s-au dus; iată că toate lucrurile s -au
făcut noi” (2Cor. 5:17).Această creaţie din nou trebuie să fie precedată
de moartea faţă de sine şi viaţa trecută, în felul în care Pavel a spus
despre sine:“Am fost răstignit împreună cu Hristos” (Gal. 2:20). Viaţa cea nouă în Hristos este trăită practic într-o lepădare zilnică de stilul de viaţă anterior, aşa cum spunea Iisus: “să se
lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze”,“oricine
dintre voi, care nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu” (Luca 9:23; 14:27, 33).
Astfel că, printr-o continuă moarte faţă de
sine, prin cruce, omul poate avea o viaţă prosperă spiritual,crescând
continuu în viaţa lui faţă de Dumnezeu. Această nouă viaţă ca om nou
nu poate fi arătată practic decât prin faptul că acea persoană se dedică
ascultării de poruncile Duhului Sfânt, care spune “cu privire la felul
vostru de viaţă din trecut, să vă desbrăcaţi de omul cel vechi care se
strică după poftele înşelătoare; şi să vă înoiţi în duhul minţii
voastre, şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui
Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.”(Efes.
4:22-24).
Cuvântul lui Dumnezeu spune că omul nou va cânta o cântare nouă, o
cântare pe care nu poate să nu o cânte.“cânt Domnului, căci mi-a făcut
bine”
(Ps.13:6). Şi este o cântare pe care numai omul cel nou în Iisus Hristos o poate cânta.
Cântarea nouă, atât în versuri cât şi în muzică, dă mărturie despre
adevărurile Domnului, şi este ziditoare pentru omul cel nou. Fie că el o
cântă sau doar o ascultă, el va fi înnoit prin ea în duhul minţii sale
(Efes. 4:22).
Întrucât Duhul Sfânt este sursa cântării noi, aceasta nu este ca şi
cântarea omului vechi la care Scriptura se referă spunând că ar fi
cântarea unei prostituate, care se laudă pe sine şi caută să atragă
atenţia altora asupra ei. “Ia arfa şi străbate cetatea, curvă dată
uitării; cântă bine, cântă-ţi cântecele de mai multe ori, ca iarăşi
să-şi aducă lumea aminte de tine”(Isaia 23:16). Nu este ca şi cântarea
cea veche, care este asemănătoare celei care o cântă,“bună de gură şi
fără astâmpăr”(Prov. 7:11), şi care este cântată şi jucată cu scopul de a
învia omul cel vechi, pentru a-i stimula fiinţa prin muzică şi pentru a
o atrage înapoi către dragostea de sine şi de a o duce înapoi în robie 2
Petru 2-20
Iisus a spus:
“Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul”
(Ioan 16:13).
El a arătat că această călăuzire a noastră în adevărul despre muzică
sau despre orice alt aspect trebuie să vină prin Duhul Sfânt. Duhul va
aduce orice căutător la Cuvântul lui Dumnezeu, care vorbeşte fiecăruia
dintre noi în calitate de autoritate supremă, asigurându-ne că: “Toată
Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să
mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire” (2Tim. 3:16).
Cuvântul lui Dumnezeu îl descrie pe închinătorul adevărat ca pe acela
care “face voia Lui” (Ioan 9:31). El are o ureche gata nu doar să
asculte ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi să împlinească cu fapta.
Mai mult, Iisus a spus că adevărul va caracteriza închinarea unui
astfel de om. “Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii
adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de
închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui,
trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23
-Învăţătorii
falşi convinseseră Biserica de faptul că ei se pot folosi în Împărăţia
lui Dumnezeu de aproape orice invenţie omenească, atâta vreme
cât lucrul acela este ‘rededicat’ lui Dumnezeu. Dintre lucrurile aşa zis
‘rededicate’, unul care a devenit eficient în mod particular în scopul
diavolului de a dospi toată plămădeala, este muzica falsă. Iisus a
profeţit despre falşii prooroci şi a spus că “după roadele lor îi veţi
cunoaşte” (Matei 7:16).
Astfel, datorită influenţei puternice a muzicii
‘creştine’ contemporane care a pătruns în Biserică, rezultatul este o
‘roadă plină’ de imoralitate sexuală, senzualitate şi lumesc, prin care
calitatea de drept a Bisericii de a fi locul în care se petrece
separarea de lume devine rapid inexistentă. Astăzi mai mult ca oricând
avem nevoie să auzim şi să luăm aminte la avertismentul Domnului de a
căuta “sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul” (Evrei
12:14)
“Duh Sfant Muzica sfanta “de Richard Taddeucci (fragmente) Editura Coresi
http://coresi.weebly.com/carti.html
________________________________________________________________________________
Elisabeta Groza - Aproape-am fost de mal
_______________________________________________________________________________